Din punct de vedere organizatoric, as zice ca suntem gata, avem rezervari la Casa Ronald McDonald, stim programul pentru data de 5, stim cand va fi internat Andrei (pe 9), stim cand speram ca va fi operat…
Acum incepem si bagajele. Am listuta deja pregatita.
Andrei e un pic cam tusicios, nu pare insa sa fie ceva problematic, nu are febra, cu respiratia sta bine, mucusorii sunt sub control, deci sper sa fie in regula.
Week-end-ul trecut a fost cam nasol, Andrei a facut Joi un vaccin si Vineri seara a inceput sa aiba febra mare (39.1 care a urcat pana la 39.6 peste noapte), a avut frisoane, miorlaia intr-una, ce mai… se simtea rau de tot. Piciorusul era umflat si rosu la locul vaccinului, il durea de nu puteai sa il atingi sub nici o forma si incerca sa nu il miste. Sambata a fost cam la fel, insa duminica si-a revenit. Acum e bine, a trecut peste episod, insa piciorusul, desi nu mai e rosu si s-a dezumflat, inca mai are niste zone tari in jurul vaccinului. Sper sa nu fie vreo problema. De fapt eu sper ca pana ajungem noi pe 5 la controale sa isi revina si piciorusul complet.
Vedeti, nu ne plictisim, avem aventuri exact inainte de plecare… Sper sa fie gata Andrei cu surprizele.
Am primit si informatii despre planificarea investigatiilor premergatoare operatiei. Se vor desfasura in mare parte in ziua de Joi, 5 Februarie, iar in conditiile acestea vom pleca pe 3 Februarie spre Rotterdam, si nu pe 31 Ianuarie cum planuiam.
Acum va putea si taticul sa stea cu noi tot timpul pana dupa operatie, lucru care ne bucura foaaaarte mult.
Mult asteptata programare pentru operatia lui Andrei de reparare a esofagului (de aproximativ 1 an de zile ne straduim sa o facem) a fost stabilita! Este 10 Februarie… Deci numaratoarea inversa a inceput si mai avem o luna. Operatia va avea loc in Rotterdam, Olanda, in spitalul Erasmus MC Sophia, si va fi facuta de catre o echipa de medici condusa de Dnul Prof. Klaas Bax, seful chirurgiei pediatrice din clinica respectiva.
Va trebui sa mergem cu o saptamana inainte acolo pentru investigatii, deci cam peste o saptamana deja vom incepe pregatirile de plecare.
Nu va mai zic cum ma simt… stiu ca ar trebui sa ma bucur si sa fiu fericita ca am reusit sa avem ceva clar, dar mi-a revenit acea teama (asta ca sa nu ii zic teroare) de o noua spitalizare pentru Andrei si de necunoscutul a ce va urma. Dar sunt constienta ca nu avem de ales, asa ca mergem inainte, trebuie sa fim increzatori si puternici pentru el.
Bineinteles ca eu, mamica disperata , am si sarit ca eu as vrea sa stea Andrei cu mine cat mai mult timp. Cred ca e un om taaare rabdator domnul Profesor ca ne mai primeste la operatie, cu asa mama care ii face “capul calendar”
Daca doriti sa vedeti si cazurile altor copilasi care au nevoie de ajutor, apasati pe imaginea de mai sus sau pe linkul urmator:http://zambet.seek-on.com
Cine sunt
M-am nascut in Bucuresti cu atrezie de esofag. Am fost operat si am dezvoltat complicatii. In Romania nu mi s-au mai dat sanse de supravietuire. Am plecat in stare critica in Germania, unde mi-am revenit. Am surprins pe toata lumea cu puterea mea. Mai am o operatie de facut pentru repararea esofagului. Sper sa reusesc si de data aceasta si sa imi continui viata cat mai vesel.
Puteti citi mai multe aici: Despre mine