Andrei Fagurel - Romana

Facem lucruri grozave! Am invatat sa ii pupam pe mami si pe tati!!! Sa va povestesc.

Acum cateva zile, mi-am dat eu seama ca “bebelusul” nostru habar nu are sa pupe, desi el e pupat tot timpul, evident. Asa ca m-am hotarat ca, de fiecare data cand il pup (si va rog sa ma credeti ca imi gasesc ocazii suficiente pe zi ), sa ii zic si “Pup!”, in speranta ca poate-poate la un moment dat va invata ce e aia.

Si, ghici! Chiar a prins! Si extraordinar de repede inca, nu ma asteptam. Bine, nu stie el inca exact cum se face, dar a inteles ideea (nu isi tuguiaza buzitele inca, iar sunetul de “tzoc” incepuse sa il exerseze abia in seara asta).

Asa ca acum, ii zic “Imi dai un pup?” si Dulcinosul-pamantului se apropie de mine si se lipeste cu gurita dulce de obrazul meu sau, eventual, daca chiar ma place foarte mult in momentul ala, am sansa sa ma aleg si cu o limbuta mica si delicata.

Ce sa zic, sunt topita toata! Asa ca acum suntem si mai calare pe el, eu si cu Dragos, si il pupam a unison. Iar el nu mai poate de fericire.

Am studiat graficele de dezvoltare.
Ieeei! Suntem aproape de medie ca lungime pentru varsta noastra! Media este de 82 cm si el are 80 cm. E insa “un pic” cam grasunel. Hi hi. Stiu, stiu, nu e bine sa fie grasunel, nu ma impuscati. Asa e cand nu se regleaza singur, ce sa ii faci. Inainte era prea slabut, acum e grasut…

Am atins si pragul de 80cm lungime, de care suntem foarte mandri. Ma duc acum sa ma uit in graficul de dezovoltare cat ar trebui sa aiba de fapt , dar oricat ar zice ei, noi suntem fericiti de realizarile noastre.

Acum cateva zile i-am comandat un patut nou si astazi l-am primit. De-abia asteptam sa il montam maine (acum doarme Buflitzel, ca un copilas cumintel si dulce ce este). Sper sa ii placa. Trebuia sa facem acest pas pentru ca patutul lui actual are 100 cm, nu putem sa il culcam chiar cu capul lipit de partea de sus, asa ca abia mai incape in el. Crestem, crestem.

Despre mancat, am mai facut niste micute progrese. Am reusit in zilele care au trecut sa ii dau mereu cate un pic din ce mananc eu sa linga, iar azi chiar a mancat un picut (foarte putin, nu va inchipuiti cine stie ce, dar e un progres) dintr-un borcanel de banana cu merisor. Si nu a mai “scuipitzit” in toate partile, ceea ce e foarte bine.

Inca nu am primit nici o veste din State. Stiu ca Dr Foker este foarte ocupat, se plimba prin Europa si opereaza copilasi cu atrezie de esofag prin metoda lui, incearca sa ii invete si pe alti chirurgi sa o aplice. In ultima perioada si-a obtinut o licenta de a opera in Anglia si, pana in sfarsitul lunii acesteia, de exemplu, doi baietei din Romania vor fi operati de catre el in Leipzig.

Asa ca am rabdare deocamdata, sper sa apuce sa imi raspunda intre drumurile pe care le face. Daca tot nu va raspunde dupa o perioada lunga, voi incerca sa dau de el prin chirurga noastra din Bremen.

Imediat ce aflu ceva, voi anunta si pune pe site informatiile.

Incercam sa incepem sa “pregatim terenul” dpdv logistic pentru operatia lui Andrei. Asa ca, primul pas, am cerut cotatia din Minnesota, de la Dr Foker, pentru plastia folosind jejun.

Tineti-ne pumnii si rugati-va sa nu lesin cand o vad… Dupa aceea trebuie sa incepem sa “calculim”, nici nu stiu ce sa mai socotim, ca minus cu minus da un minus si mai mare…