Andrei Fagurel - Romana

Pentru a putea merge mai departe cu operatiile, trebuie ca Andrei sa fie bine dpdv pulmonar si fara infectii. Acest lucru nu stim cand se va intampla, tot asteptam de jumatate de an o imbunatatire a situatiei, dar totul merge foarte incet, si fiecare raceala il da cu 5 pasi inapoi.

Cand, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom putea merge mai departe, deocamdata nu e foarte clar care vor fi pasii. Datorita macelaririi esofagului de catre chirurgul din Romania, Andrei a pierdut una dintre optiunile de reparare, cea mai buna, si anume cresterea esofagului propriu. acum, ne mai raman 3 alte optiuni: plastie cu jejun (o parte a intestinului subtire), transpozitie gastrica (tragerea stomacului in cutia toracica) sau plastie cu colon. Le-am enumerat in ordinea in care ar insemna o calitate a vietii ulterioara cat mai buna pt Andrei.

Inca incercam sa ne decidem la optiunea cea mai buna pentru el. Ne sfatuim acum (am facut un fel de grup de discutii ) cu unii dintre cei mai buni chirurgi din State, Germania si Olanda. Optiunea cea mai buna pe termen lung pentru Andrei ar fi jejunul, dar operatia este EXTREM de grea si de riscanta. nu prea exista experienta in realizarea ei in lume, pe bebelusi. Optiunea 2, transpozitia gastrica, este mai usor de realizat, tehnic vorbind, dar inseamna niste probleme ulterioare toata viata (de ex reflux gastric) si nu suntem convinsi ca pentru Andrei este o optiune prea buna.

Plastia cu jejun insa se face in cel putin 2 etape: pregatirea grefei (a tesutului care se va folosi) si lipirea efectiva. Exista riscuri majore ca grefa sa se piarda din cauza distrugerii vascularizatiei foarte fine a jejunului, sau ca grefei sa nu ii priasca in locul unde a fost plasata in torace, datorita cicatricilor existente din primele operatii. Caz in care tot procesul trebuie reluat… In tot acest timp, Andrei va trebui sa stea sedat, intubat, in terapie intensiva, probabil cateva luni… Daca operatia cu jejun nu reuseste, trecem la varianta 2 care speram sa reuseasca, transpozitia gastrica.

Asa ca, la momentul actual, investigam posibilitatea realizarii unei plastii cu jejun in State sau in Olanda. In State sunt medicii cu cea mai multa experienta (Dr Foker).

Asa ca, uneori, cand ma gandesc la ce il asteapta pe micut si pe noi, ma apuca o deprimare profunda si tot ce vreau e sa fie fericit acum, pt ca nu se stie ce va fi peste un an. E posibil sa treaca prin niste momente mai grele decat tot ce a fost pana acum, si nu pot zice ca pana acum s-a plictisit.

Cat despre recuperarea ulterioara, incepe invatatul sa manance… Care nu e tocmai usor la un bebe de 2 ani care habar nu are ce e aia mancare. Dar sa ajungem noi acolo.

Pana una alta, noi trebuie sa ne pastram optimismul si sa fim veseli pentru ca el sa se dezvolte frumos acum si sa aiba puterea sa mearga mai departe. asa cum pana acum am trecut peste hopuri, ne pregatim sa le luam pe rand si pe urmatoarele, cu ajutorul unor medici competenti, al vostru si al lui Dumnezeu.

Trackback URI | Comments RSS