Andrei Fagurel - Romana

Acum ne descurcam sa iesim singuri. Nu mergem prea departe, ne plimbam in general prin jurul blocului si pe stradutele din apropiere, dar la noi aici e cartierul atat de verde si de frumos incat ai mei spun ca locuim in parc . Si lui Andrei ii place mult afara, mai nou. Sta in fundulet si se uita peste tot, se joaca…

Singura problema (pe care insa am reusit sa o depasim) este ca avem cateva trepte de coborat pana la lift. Asa ca, pentru iesire, trebuie sa facem pasii urmatori, in exact aceasta succesiune:
1. mai intai pregatesc totul, inclusiv bebelusul
2. umplu butelia de oxigen
3. duc carutul la lift
4. mut bebelusul pe butelia de oxigen portabila
5. pun rucsacul cel nelipsit, plin de chestii (inclusiv mancare, apica, jucarii, comprese, bineinteles + butelcuta de reanimare), in spate
6. iau bebelusul in brate
6. pun butelia de o2 pe umar
si… gata! ne putem duce la lift, unde e carutul si… off we go!
Ce poate fi mai simplu?

In rest, avem cu ce ne lauda. Stiu ca in mod normal sunt lucruri normale, pe care bebelusii le fac in mod natural si repede, dar pentru Andrei inseamna foarte mult. La el totul e mai greu la inceput.
1. Stam in fundulet destul de bine si ii place teribil. A invatat sa isi tina echilibrul si e chiar stabil. Problema e ca sta un pic stramb spre stanga, asa ca ni s-a recomandat sa nu il lasam nesprijinit perioade lungi de timp deocamdata, pentru ca riscam sa i se strambe coloana. Statul in fundulet l-a invatat cam de vreo luna, timp in care a facut progrese mari asa ca suntem foarte fericiti
2. Ne tot straduim de multa vreme sa il obisnuim sa stea pe burtica si sa incerce sa se ridice. iar acum, de vreo saptamana, sta pe coate, sta cu capusorul ridicat destul de bine mai mult timp si se ridica chiar si pe manute si sta asa un pic. Chiar se si joaca un pic stand pe burtica
3. De rostogolit, ce sa mai zic!… Ii iese destul de bine, insa uneori e pur si simplu puturosel si nu vrea, si atunci cauta atentie si chiraie. Dar uneori e de neoprit, in special cand incerc sa ii fac masaj sau sa il schimb
4. S-a invatat sa faca baita in copaita si nu mai e asa o mare tragedie. A acceptat modul asta de a fi spalat numai in momentul in care a putut sta in fundulet si se juca cu tot felul de animalute de baita. 1-0 pentru noi in meciul asta
5. Lui, in general, nu ii place sa ii bagi nimic de mancare in gurita. Scuipa repede tot si face o fetisoara scarbita orice i-ai da, oricat de bun. DAR IERI… am reusit sa ii dau sa bea un pic de apica, si mai cerea, iar si iar !!! Si de ieri are o noua porecla: Garfield. Imi facusem eu o lasagna, si il vad ca se uita lung la mine dupa ce iau o gura. Asa ca i-am manjit si lui un pic lingurita si i-am intins-o. Si a deschis gurita si a gustat !!! Si a mai luat inca de vreo 2 ori !!! Asa ca mie imi dadusera lacrimile de bucurie. El de obicei inchide gurita si incepe imediat sa scuipe a scarba. Si incepusem sa ma cam ingrijorez, va fi foarte greu sa il invatam sa manance, pentru ca nu ii place nimic, nici dulce, nici acru, nimic. Dar ieri am vazut o raza de speranta.
6. Am fost joi la controlul neurologic, dupa 3 luni de la ultimul. Si neuroloaga ne-a spus ca ea e multumita de evolutia lui Andrei, ca vede progrese mari. Bineinteles, noi stim ca e cu mult in urma fata de normal, dar important este ca se dezvolta, in ritmul lui, incet, dar face progrese.

Trackback URI | Comments RSS