Andrei Fagurel - Romana

Andrei este imbracat in hainute pentru prima data. Este oprit incalzitorul de la patut si este invelit cu o plapumioare de copilas. Este foarte speriat de animalul ciudat si pufos care sta peste el.

Andrei este detubat. In locul tubului prin trahee acum are un tubusor in nasuc care il alimenteaza cu oxigen in concentratie variabila. Scopul este de a scadea treptat concentratia de oxigen.

Andrei cel mic a fost investigat in trahee. Nu exista alta fistula. Nu are probleme cu inima. Nu mai este prezenta infectia in plamani. Nervul vag si nervul frenic de pe partea dreapta au fost distrusi in cadrul operatiilor. De asemenea, diafragma in dreapta este afectata in urma interventiilor chirurgicale, astfel incat plamanul drept nu poate functiona in regim de 100%. Medicii germani au decis sa vada cum evolueaza in privinta respiratiei, si sa intervina asupra diafragmei numai daca nu se descurca. Ni se propune o interventie chirurgicala de alungire a esofagului si reparare a lui. Specialistul in aceasta metodsi inventatorul ei este Prf. John FOKER de la Uniersitatea din Minesota. In state interventia chirurgicala costa 200 000 EUR. Dr. Gitter il invita pe Dr. Foker in Germania sa-l opereze pe Andrei sub forma unei conferinte.

Andrei si mamica lui, Doina, au parasit Bucurestiul inspre Bremen cu un avion al DRF - German Air Rescue, dupa ce Klinikum Bremen Mitte a acceptat tratarea lui Andrei la Bremen, Germania. Transportul s-a desfasurat fara evenimente. In Bremen au fost asteptati de toata echipa de medici (chirurg, pediatru, specialist pe ventilare). Andrei a fost instalat intr-un patut cu jucarele, cu o pernuta colorata care ii tine piciorutele si mijlocul, iar Doina a primit o camera in incinta spitalului.

   Andrei s-a nascut pe 02 martie 2006 cu o mare problema: atrezie de esofag si fistula esofago-traheala (lipsa a unei bucati de aproximativ 3 cm de esofag si o gaurica prin care traheea comunica cu esofagul), motiv pentru care nu se putea alimenta singur si secretiile gastrice ii inundau plamanii.

A fost internat imediat la Spitalul de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu” din Bucuresti, unde s-a incercat operarea si tratarea lui. I s-au facut 4 operatii, 3 pentru realizarea unei anastomoze (lipirea capetelor esofagului), nereusite, si a patra in care i s-au facut doua esofagostomii (partea superioara a esofagului a fost scoasa la nivelul pielii, prin gat si are o gaurica prin care scoate secretiile si un tub in stomac prin care se hraneste). De fiecare data, dupa anastomoza, bebelusul a facut pneumotoraxuri (pungi de lichid in cavitatea toracica care i-au comprimat plamanii), iar ca rezultat al operatiilor repetate a facut mediastinita (infectie a mediastinului, membrana care separa plamanii de celelalte organe din cavitatea toracica: inima, trahee, esofag etc) si o bronho-pneumonie foarte severa.

Cu tot ajutorul pe care au incercat sa il ofere medicii de la Grigore Alexandrescu, se pare ca nu au reusit sa rezolve problema copilasului. In mod normal, daca totul ar fi mers bine, bebelusul trebuia sa se fi facut bine dupa ultima operatie, avand in vedere ca aceasta i s-a facut pe 11 martie 2006. Totusi, el nu putea fi scos de pe ventilatia artificiala, iar pneumonia nu parea sa raspunda la tratament. Din cauza ca boala nu ceda, copilasul avea episoade de desaturare (lipsa de oxigen), insotite de bradicardii (scadere a pulsului). In ultima luna de sedere in Grigore Alexandrescu, a avut cel putin 5 stopuri cardiace din aceste motive. Era foarte probabil ca bebelusul sa aiba si o malformatie asociata la inima, insa aceasta, desi pare sa fie prezenta prin identificarea unui suflu la inima, nu putea fi diagnosticata clar de medicii de aici deoarece (iar asta pare o gluma macabra dar nu e) aparatura necesara este in alta cladire decat cea in care se afla el si este foarte riscant sa fie transportat copilul datorita dependentei de ventilator. De asemenea, este posibil ca, in urma numeroaselor crize severe pe care le-a facut, sa ii fie afectat creierul, insa nici aceasta investigatie nu poate fi facuta din lipsa aparaturii necesare.

Pana acum am asteptat si sperat sa se faca bine aici, in spitalul de aici. Se pare ca acest lucru nu se va intampla, cel putin nu aici. Starea lui se deteriora continuu.

Deoarece ne era teama ca bebelusul ar putea sa nu mai reziste mult, am contactat institutul Klinikum Bremen Mitte din Germania care are mai multa experienta in tratarea cazurilor de acest tip. Doctorii cu care am discutat (chirurg pediatru si neo-natologi) ne-au spus ca exista o posibilitate foarte mare ca diagnosticul sa nu fie stabilit corect (este posibil ca bebe sa aiba o fistula - gaurica in trahee - nedescoperita sau o infectie a mediastinului) si, deoarece nu se trateaza chiar cauza pneumoniei, sa nici nu poata fi scos de pe ventilator si ca exista posibilitatea sa il pierdem. La momentul actual asteptam acceptul oficial al clinicii din Bremen. Ei au sugerat realizarea unor investigatii pentru care, in spitalul de aici, fie nu exista aparatura fie nu au medicii experienta necesara de investigare a noilor nascuti. In plus, ei au exclus posibilitatea existentei unei cauze a pneumoniei in afara de suferintele prin care a trecut bebe. Deci, clar, nu se va mai face nici o investigatie in acest sens.

Asa ca am luat hotararea sa il mutam in Germania, cu toate riscurile enorme pe care le presupune acest lucru pentru un nou nascut intubat si aflat intr-o stare atat de grava. Macar acolo are sansa sa i se faca toate investigatiile necesare si sa avem certitudinea ca este diagnosticat corect. Poate ca nu se poate face mai mult nici acolo, insa vrem macar sa incercam sa il ajutam, sa ii dam o sansa, sa nu il lasam sa se lupte singur in van. In fond, cat poate rezista un bebelus de 2 kg si jumatate, fara imunitate…